(review de loc frumos si scrisoare deschisa pentru un alintat :)

o sa ploua. si o sa ne trezim tarziu – tarziu dupa standardele tale, devreme dupa ale mele, mult prea devreme, eu nu ma dau jos din pat inainte de pranz, iubitule, sa fie clar, din fericire azi nici tu n-ai cum sa ma obligi, o sa ramanem ceva timp in starea aia de-abia pe jumatate treziti, terminand poate o discutie semi-filozofica inceputa azi noapte, cu argumente care nu au nici un sens si totusi au toate sensurile din lume, o sa te conving cumva in cele din urma sa faci o cafea, poate va fi randul tau, poate al meu, ce mai conteaza, oricum duminica n-am de gand sa fac nimic altceva decat sa ma alint pana la exasperare, mirosul de cafea arsa de la starbucks o sa umple casa si o sa ne cuibarim intre perne cu canile pereche angel/devil, astazi poti sa fii tu ingerul, ca si-asa in restul saptamanii esti un diavol nazist care ma trimite la birou la rasarit, o sa impartim ipadul ca sa ne uitam pe topgear si pe vogue, intai tu, dupa aia eu, mai bine impreuna, o sa radem de tot felul de nimicuri inventate si foarte secrete – acest subiect cade sub incidenta politicii interne de confidentialitate, daaa? – si la un moment dat o sa iti spun iubitule, mi-e foaaaaame, cu puppy eyes flamanzi si constiinta faptului ca-n frigider nu avem decat vin si ciocolata, hai sa mancam ceva bun. si-o sa te duc in cel mai mic si mai frumos loc cu bunatati din bucuresti, pe usa caruia scrie misterios coffee and more, te-ai fi gandit tu vreodata ca more inseamna de fapt o gramaaada de lucruri bune de mancare?

o sa ne asezam pe canapeaua alba la o masuta pentru doi, pe-aceeasi parte pentru ca e mai usor sa impartim totul asa, si-o sa ne luam intai si-ntai un espresso de-ala bun, illy, ti-am zis ca unul din locurile unde trebuie sa ajung neaparat e fabrica illy din trieste, da? mai stii ca mi-ai promis ca o sa ma duci acolo? o sa ne ia mult timp sa rasfoim meniul pentru ca totul suna asa bine, dar in timpul asta o sa rontaim una, doua, trei portii de masline marinate in coji de portocala cu ghimbir si ardei iute, asaaaa de genial de bune incat eu o sa cer o felie de paine ca sa mananc tot dressingul din castronel (e foarte buna painea asta, sa stii, e frantuzeasca, de la rue du pain, totally worth the carbs :)).

tu o sa-ti iei frittata cu bacon si branza de capra si o sa poftesti la portia mea de avocado umplut cu salata de creveti, biiine, o sa iti dau si tie, recuperez eu la desert. o sa bem smoothie-uri facute fix cu ce vrem noi, se numesc “make your own smoothie”, desi mai bine s-ar numi „we’ll make your perfect dream fresh smoothie si tu nu va trebui sa faci nici un efort, just enjoy it”. o sa mai lenevim putin pe canapeaua aia confortabila ascultand muzica soft, in surdina, perfecta pentru o duminica ploioasa, eu o sa rasfoiesc meniul facand un efort fantastic sa ma hotarasc ce vreau dulce, tu o sa fumezi si o sa spui hmm, dar sa stii ca nici lista de vinuri nu arata rau deloc, poate venim aici si intr-o seara? fara masina?

eu o sa mai cer apoi un french toast pentru mine (it’s french, iubitule, trebuie sa-l incerc!) si o portie de clatite pufoase cu banane si sirop de artar pentru tine (suna asa bine, iubitule, trebuie sa le incerc! :)). cand perfectiunea sub forma de french toast cu multe fructe proaspete scaldate intr-un sos divin se va prezenta in fata noastra o sa oftam de incantare, in sincron (am mai omorat un drac, s-a mai nascut o stea patrata), eu o sa-ti promit ca o sa-ti pregatesc si eu de-asta la micul dejun acasa (dar n-ar fi mai bine sa mai venim sa mai mancam aici, iubita? o sa ma intrebi, plin de tact :)) si eu o sa spun daaaa, mai bine mai venim, in vreme ce ma infig cu furculita direct in mijlocul perfectei clatite pufoase (da, da, brunch-ul asta is sooo totally worth the carbs, lasa ca ma duc sa alerg deseara :)).

o sa ne batem pe fiecare bucatica pana cand o sa ne razgandim la ultima, nu, ia-o tu, ba ia-o tu, bine, hai s-o impartim. lenesi, o sa mai bem apoi un ceai fierbinte (ti-am zis ce mult imi place ceaiul asta de la whittard of chelsea?) si o sa ne hotaram sa plecam totusi, uite, au trecut doua ore, ne-a uitat dumnezeu aici, n-ar putea oare sa ne uite de tot si sa nu mai fie decat duminica de-acum incolo? o sa iesim pe strada in ploaie, n-avem umbrela, bine, eu am una dar un barbat nu poate fi vazut sub o umbrela rosie cu buline albe, nu? nu e nimic, daca te poti plimba prin ploaie in miezul noptii la paris, nu vad de ce nu ai putea s-o faci si in miezul zilei intr-un bucuresti innorat, asa ca o sa ne luam de mana si o sa plecam la plimbare pana se face seara si o sa ajungem impreuna acasa.

si va fi fost, desigur, o frumoasa zi cu ploaie. care va fi urmata de multe, multe altele :).

THE END
 

in rolurile principale:

eu :D
el – un om minunat o pocitanie de care sunt foarte indragostita :)
si simbio – un loc minunat de care sunt foarte indragostita :). mergeti la brunch acolo, nici nu stiti ce pierdeti :).

sambata am fost la o cununie civila – un cuplu de prieteni comuni de-ai mei si-ai lui luf au decis s-o faca si pe asta. unde desigur ne-am intalnit, in mod frumos si civilizat pentru ca, bineinteles, suntem niste frumosi si civilizati amandoi :)). [not to worry, dear internet, am purtat tocuri ff inalte si jeansii aia care ma fac sa par cat de cat mai slaba :)))].

dar nu asta e subiectul. la cateva ore dupa, m-am dus in saptamanala vizita la mama, unde am avut yet another conversatie ca in filme cu bunica-mea.

in paranteza fie zis, bunica-mea a trecut din martie pana acum prin diverse faze de denial in ceea ce priveste despartirea mea de luf.

faza 1: “haaai impacati-va, am auzit eu la urania ca sunteti amandoi incapatanati” (negare completa a realitatii dure :))

faza 2: “ce mai face baiatul meu bland? este asaaa un baiat bun, va potriveati asaa de bine” (argumente timide bazate partial pe preferinte personale, partial pe teama ca nu ma mai ia nici dracu’ :)))

faza 3: “iar ai venit singura? de ce nu vii cu un baiat? data viitoare sa imi aduci acasa un baiat frumos!” :))) (presiuni disperate bazate exclusiv pe teama ca nu ma mai ia nici dracu’ :)))

de data asta, ii povestesc in 2 cuvinte ca uite, am fost la cununie, a fost frumos si asa mai departe. bunica-mea, cu o privire iscoditor-jucausa:

- siii… te-ai intalnit cu luf? ati vorbit asa si voi, bonjour-bonjour?
- da, am vorbit :)
- (i se aprinde si mai tare luminita de curiozitate) siiii… ce face, e bine?
- da, e foarte bine, totul e ok, arata bine, e fericit…
- (zambet nostalgic, se lumineaza toata) … mi-e dor de el! sa-i spui ca… daca n-a avut niciodata o iubita, are una de 87 de ani aici! si ridica din umeri si chicoteste ca o scolarita, aruncandu-mi o privire demna de o pustoaica flirty de 14 ani :))

in concluzie, if you’re reading this, bunica-mea te asteapta s-o duci la plimbare cu masina de fitze :))))