play of the night
ar trebui sa fie soptit, secret, incetisor, cu gust de unt sarat si portocale, usor ametit de vin rosu, putin insinuant, putin inocent, fierbinte si stapanit, agresiv si dulce, foarte lung, bun de luat oricand de la inceput, curios, timid, neasteptat, delicios, cu consistenta de ciocolata topita, incetosat, incontrolabil, addictive, semiintunecat, sa promita nori de puf, sa pastreze amintiri de matase si frunze, sa n-aiba nici un sfert de nota violenta, sa imbratiseze si sa mangaie, sa te pastreze intr-o stare de semiconstienta unde nu existi decat tu si unde iti construiesti in mod miraculos lumea din jur desenand cu varful degetelor what dreams may come, sa fie fuzzy si dezorientat, sa nu raspunda, doar sa intrebe, sa nu starneasca niciodata furtuni, doar valuri difuze, sa te duca in celalalt capat al lumii si inapoi, sa fie imposibil de oprit, sa te traga din ce in ce mai adanc inauntrul lui ca intr-un vartej dens din care n-ai cum sa scapi.
desigur, cel mai greu este sa gasesti cate o astfel de melodie in fiecare noapte :)
