[... asta ar trebui sa imi aduca ceva trafic interesant din google :))]

sooo. feminis.ro, un site care personal imi place [pretty looks, nice video content] a lansat girls on the city, apparently un blog-serial sex & the city-like despre vietile a 6 femei de diverse varste si cu diverse preocupari si stiluri de viata. aparent diverse – pentru ca daca te uiti putin prin posturi toate au cam aceeasi preocupare principala. si cam acelasi stil de scris :)

there’s life after men, u know :)). sex & the city nu e deloc un serial despre sex, ci despre relatii [care uneori implica sex si alteori nu, care uneori sunt intre femei si barbati si alteori nu]. also, personajele din sex & the city sunt atat de bine conturate incat o replica a samanthei ar zgaria urechile venind de la charlotte. eu cred ca serialul feminis e scris de aceleasi 2-3 persoane care se pun in pielea tuturor, ceea ce nu poate sa iti iasa prea bine de la inceput.

am citit mai demult cum isi crea camil petrescu fisele de personaj – fiecare avea dosarul lui cu ticuri verbale, stil de a se imbraca, prieteni si cunostinte, muzica pe care o asculta, cum ii place sa se trezeasca dimineata si asa mai departe. actually, am folosit exact aceeasi tehnica acum 15 ani ca sa-mi creez o gasca foarte cool de prieteni imaginari [don't ask :))] pe care a trebuit sa ii exilez in state, ca devenise prea obositor sa tot povestesc prietenilor mei reali despre ei :))). mi se pare un experiment foarte interesant si cred ca s-ar putea aplica f bine si pe feminis.

1. serviciu delivery ciocolata la birou. este o zi fff grea, a inceput acum fff mult timp, unde as putea eu sa sun ca sa imi aduca cineva ciocolata si/sau o cutie mare de nirvana? of, sunt trista.

2. o bicicleta plianta brompton. de cateva saptamani sunt literally obsedata de aceste biciclete [mai precis de cand am vazut cum o doamna din cladirea de birouri de alaturi cara fara efort pe scari un sus un pachetel minuscul, aceasta minune a tehnicii impachetata]. si ce culori! purple haze! :x bicicletele se gasesc la veloteca, dar mai e ff mult pana la ziua mea :((

3. o vacanta, macar una mica. sau macar doua zile in care sa ma prefac ca sunt bolnava :) totusi daca ar exista delivery de ciocolata cred ca m-as simti mult mai bine :))

prin amabilitatea adobe romania, ieri am fost la un seminar despre cum schimba adobe lumea cu tehnologii revolutionare – in cadrul adobe developers’ day dar “very vip low profile”, adica nu aparea in program :)). am fost vreo 25 de persoane conduse misterios intr-o sala de la un etaj unde nu se ajungea decat cu liftul si unde am fost hraniti cu viennoiseries & aplicatii smart in flex si air.

cred ca intreaga intalnire s-ar fi putut reduce simplu la un “iata ce lucruri minunate stie sa faca tehnologia noastra, acum mergeti in birourile voastre si puneti-va naibii capul la contributie ca sa o folositi si voi ca lumea”. in loc de asta insa, am avut parte de niste dezbateri un pic fara sens pornite de la “bine bine, dar cati oameni au vizitat site-ul asta si cu ce ma ajuta pe mine in vanzari, ca omul vine, se distreaza pe site-ul meu si pleaca fara sa-mi cumpere produsul?” [in conditiile in care ni se prezenta best practice de implementare si atat, fara alte detalii despre campania din care faceau parte sau modul in care fusesera comunicate].

cred ca prima calitate a unui marketer ar trebui sa fie capacitatea sa vada the bigger picture, sa nu se agate la prima vedere de niste cifre care, scoase din context, n-au nici o relevanta, ci sa se gandeasca intai ce bine ar putea sa faca el consumatorului folosind aceste tool-uri minunate ale secolului 21. ask not what your consumer can do for you, ask what you can do for your consumer, nu este asa de complicat, e ca in viata, de exemplu i’ve been not cooking for luf si uite ca in semn de recunostinta ma ia de nevasta, how’s that for brand loyalty? :))

in concluzie cred ca trebuie sa fim mai destepti si mai altruisti atat acasa cat si la birou, si in acest sens mi s-a parut ff dragutza initiativa adobe care pe langa ziua dezvoltatorilor a lipit si micul eveniment de marketeri si creativi. pacat ca n-a fost mai mare participarea, hint hint cui a confirmat ca vine si nu a venit. also, pacat ca in final, unul dintre reprezentantii adobe veniti din state special pentru asta a simtit nevoia sa spuna ca ei, adobe, ne stau la dispozitie daca avem nevoie de ajutor cu implementarea proiectelor rich media – si daca avem nevoie de ajutor si cu marketingul, ne stau la dispozitie si pentru asta :)

n-am citit cartea asta. de fapt nici nu stiu despre ce-i vorba, desi am rasfoit-o de cateva ori prin librarii. doar titlul ma fascineaza, in rest nu cred ca-i genul meu.

de fapt adevarata intrebare este, dar desigur ca nu suna la fel de interesant, de ce am venit eu la 7 la birou azi?

pai, pentru ca aveam de lucru. deoarece sunt urmarita de nenorocita asta de munca, fac ce fac si tot ajung sa fiu ingropata in maruntisuri pana peste cap, nu reusesc deloc sa ma scutur de ele si parca anul trecut eram mai organizata, acum m-am cam saturat, m-am specializat in evitarea persistenta a lucrurilor care ma enerveaza, pe principiul “ignore it till it goes away”.

si pentru ca ne-a picat netul de acasa azi noapte. si of course, unde este internet acolo ne e patria. desi cum sa spun eu, m-am saturat pana peste cap de internet. internetul e soo last year, in 2009 pun pariu ca se va purta real life. si de blogul asta m-am saturat dar ma gandesc ca daca nu fac totusi un mic efort sa mentin o relatie cu el cat de cat o sa moara de tot. si nu e corect, bietul blog a fost alaturi de mine prin tot felul de ups & downs sentimentale, old jobs, new jobs, exciting jobs, mood-uri romantice si patanii distractive – never let me down, ca un catel credincios :)), ar fi pacat de el sa il dau deoparte, nu de alta dar am memorie scurta si toate posturile pe care le-am scris pana acum sunt noutati absolute pentru mine, blogul e o metoda buna de-a ma pastra entertained :)).

de fapt am venit la 7 la birou pentru ca m-am trezit la 4 si ceva si n-am mai putut sa dorm. dupa ce oricum ma chinuisem mult de tot sa adorm pe la 2. cred ca eram prea energica de la noul meu lifestyle de raw vegan mancator de nirvana, more on that later :)). sau de la maratonul de sex & the city invers, adica de la ultimul sezon spre primul, ca eu asa citeam si cartile cand eram mica asa ca de ce n-ar merge si cu filme? merge perfect.

am vazut 2 sezoane si jumatate, and later that night i got to thinking despre middle-age crisis la femei. pentru ca draga blogule, ma tot gandesc de cateva luni – you know, sunt un diagnostician de exceptie – si motivul pentru care nu mai merge intre noi sunt eu, nu esti tu [desi imi displac teribil toate skin-urile pe care ti le-am gasit lately, nu stiu, pur si simplu nu mai reusesti sa arati bine]. eu sunt un terrible terrible case de middle-age crisis, nu exagerez cand iti spun ca imi petrec 11 ore pe zi gandindu-ma unde sunt si cum am ajuns aici, aceasta filozofica dilema imi face viata la birou mult mai suportabila.

este ca si cand as fi intr-un labirint si stiu sigur ca am gresit drumul, dar nu stiu exact unde. si mi-ar fi foarte util sa stiu pe unde ar fi trebuit sa o iau, doar ca nu mai am cum sa aflu. evident, ar fi mult mai bine sa snap out of it si sa caut o solutie inainte, nu inapoi. dar mi se pare asa, o rataceala atat de mare ca nici nu stiu de unde sa incep, of.

ah, si bizarrely enough mi se pare asa doar 6 zile pe saptamana in medie. intr-o singura zi, mi se pare ca totul e perfect si minunat si exact asa cum ar trebui sa fie.

bun, gata, consider ca mi-am actualizat fisa.