eu la viata mea am vrut sa fiu client. nu am reusit.

mi se pare minunat sa fii client, pentru ca atata vreme cat te asiguri ca ai o echipa buna la agentie, the sky’s the limit, poti sa controlezi ambalaje, initative de marketing, imbunatatiri de produs si multe alte lucruri la care agentiile spera ca niste catei la friptura de porc slowly roasted in crusta de cimbru de pe masa. sau ma rog, asa imi imaginez.

of course sunt si dezavantaje. apparently cand ajungi on the dark side of the force te spala pe creier in asa hal incat uiti ce inseamna lucrul in echipa, respectul fata de oamenii cu care lucrezi [yeah so last year, stiu], ce inseamna un timing sau niste pretentii decente intr-un proiect, care e diferenta intre idei traznite si idei tampite, reguli de bun simt de usability sau reguli de bun simt in general. apparently acolo te switch-uiesc pe modul “dincolo era mai ieftin” si iti anuleaza sinapsele care conduc argumentatia, determinandu-te sa ajungi la replici de genul “haaaai te rog sa facem asa ca sa multumim pe toata lumea”, irelevant fiind ca “asa”-ul n-are nici o legatura cu ceea ce incerci sa obtii de la un proiect. apparently on the dark side te invata sa stergi pe jos cu persoane care incep prin a lucra cu drag, cu entuziasm si dare i say chiar bucurie la un proiect, dar din cauza reactiilor tale mitocanesti se intorc la birou extenuate emotional, cu ochii dusi in fundul capului si orice culoare scursa din obraji si se gandesc offff how i hate this, da doamne sa se termine mai repede. apparently acolo te seteaza ca la orice cost sa zici imediat e prea mult, chiar daca ar fi trebuit sa stii dinainte ca inainte ca acest cost minunat sa ajunga la tine un cs sau doi sau trei au trecut prin cateva runde de negociere pana au ajuns la acel punct magic in care costul este fair, pentru ca in general un cs bun tine de bugetul clientului ca si cand ar fi al lui dar nici nu isi bate joc de furnizori pentru ca nu e normal. on the dark side cand ai fff multe ppt-uri si rapoarte interne si studii din retea de citit probabil ca uiti limba pe care o vorbesc oamenii normali care-ti cumpara produsele si-ti platesc salariul, si atunci insisti ca intr-o un text destinat direct susmentionatilor sa descrii in fix aceeasi limba de lemn “delicioasele tale produse adresate categoriei X”. just call me your target and hit me with your innovation-driven consumer-centric approach, chestia asta totally turns me on de nu ma mai pot opri din cumparat si consumat.

deci mai bine ca nu sunt. si imi pare rau ca am scris postul asta pentru ca eu chiar nu cred ca by default clientul este prost [clientul e nevasta-ta :))]. dar unele lucruri pur si simplu ma descurajeaza.

[imi place foarte mult melodia aia, it's reason enough sa dai unui copil numele miruna. un nume ffff frumos de altfel.]

so miruna, una din bloggeritele mele preferate :D face prima incercare de videoblog. adoraaaabila! :)

nu ma enervati! – sau va imprim in frunte simbolul iubirii cu my huge shiny-shiny engagement ring. sau arma de logodna cum s-ar zice.

in realitate este very very beautiful. si da il port pe degetul gresit, i know :))