era un film cretin, genul ala de filme care-mi plac mie ca te spala pe creier, asa, in care personajele se tot intrebau “what’s wrong with this picture”.

cred ca era politist.

eu ma intreb de cel putin jumatate de an si tot n-am ajuns la nici o concluzie. ba nu, de fapt am ajuns, cred ca-i middle age crisis desi nu stiam ca se manifesta si la femei. cred – deci atentie, cred, nu sunt sigura – dar cred ca sunt unhappy. cam asa cum poti crede ca ai ceva stricat in frigider pentru ca miroase ciudat, dar parca nu tot timpul, si tot scoti chestii din el cautand si nu gasesti nimic. [eu am patit asa odata, era un ou si era in usa de la frigider, a fost chiar ultimul lucru la care ajunsesem dupa ce golisem toate rafturile.] anyways, deci am asa senzatia asta de nefericire mica dar persistenta, somewhere very deep within, si nu stiu de unde vine

it’s not the job, l-am schimbat si degeaba.
it’s not luf, chiar ma gandeam ca uite, abia astept sa ajung acum acasa in fiecare seara, desi pe vremuri detestam ideea sa vin direct acasa de la birou. si, considering ca nici televizor n-avem, nu prea am la ce altceva sa ma intorc in afara de el.
nu cred ca are nici o legatura cu oboseala generata de, vai, overworking, ca nu ma prea spetesc cu lucrul si-n plus oricum am avut destule concedii si timp de odihna.

deci daca nu sunt acesti factori exteriori probabil ca eu sunt problema dar eu sunt asa de mare…. si problema asta asa de mica… incat ma tem ca n-o s-o gasesc niciodata si frigiderul meu o sa miroasa a un ou stricat forever and ever.

oricum cred ca un prim pas ar trebui sa fie sa scriu mai des pe acest minunat blog pentru ca de cand am lasat-o balta mi s-au atrofiat teribil skill-urile de comunicare si poate si asta e un issue. dar imi este foarte foarte greu, pentru ca nu prea mai vad in jur nimic distractiv, si cred ca again e problema mea, lumea nu are cum sa se fi schimbat asa si fun is in the eye of the beholder. si daca nu e distractiv nu are nici o legatura cu jucariile, cu atat mai putin cu vreo fabrica dedicata.

probabil ca ar trebui sa imi fac un plan sanatos de self-improvement, crisis management si gear-up on the joy of life sau ceva in genul asta dar de fapt mie imi vine sa ma duc sa stau sub o piatra putin asa. dar bineinteles ca nu se poate. deoarece in lumea civilizata se pare ca n-au niste bolovani mari individuali sub care fiecare din noi sa poata sta singur sa mediteze la singuratatea cosmica. de aia ne-am facut bloguri.

spookie si-a facut blog, un blog foaaaarte dragutz numit easy peasy in care ea teoretic demonstreaza ca e foarte usor sa muncesti pana la 9 seara si in acelasi timp sa mananci sanatos de trei ori pe zi, sa mergi la sala si sa nu ramai niciodata fara clean underwear. apparently ai nevoie doar de un moleskine planner pentru asta :))

din lipsa de preocupare si pentru ca i love food m-am autoinvitat sa scriu si eu un post, asta, nu intentionam sa fie chiar o oda inchinata rodiilor dar asa a iesit, odata cand eram racita am mancat cinci intr-o zi =))

so, click aici si add it to your reader :)

pentru spookie si mishu: nu, nu am un blog secret, nu vedeti ca nici pe asta public nu mai apuc sa scriu nimic? :))
[unlike others care au bloguri secrete parolate la care nu are nimeni acces, hint hint]

am avut un inceput de an foarte, foarte prost.

sper ca restul anului il va contrazice si va fi foarte, foarte bun :). deocamdata nu da semne, de azi dimineata inghet la birou si probabil pana o sa ajunga cladirea la o temperatura placuta va trebui sa ne mutam. on the bright side, lucrez pe propriul meu pretty macbook si avem ciocolata. on the horrible side, se pare ca nu mai avem aparat de cafea [nu "facem targetul" lunar si l-au luat... pfff, trebuia sa imi fi dat si mie o sansa, in patru zile depaseam targetul si treceam pe profit :))]

soo…. in cele zece zile in care n-am scos deloc capul in lume, am reusit sa: distribui cele mai inspirate cadouri de craciun ever! [nu ma laud dar chiar asa e :))))], ratez editia limitata de magneti fredo & pid’jin, citesc un asortiment cam slabutz cantitativ de carti de business si carti de placere, ma ingras si mai tare :p, vad un numar remarcabil de comedii usurele, nu spal masina [nu ca am vrut, dar soarta ei e sa fie mereu murdara, asta e] si intr-un final sa fac si pana azi dimineata.

dupa care am ajuns la birou unde am descoperit ca ultima mea colega nemaritata s-a logodit de craciun. i shall be the last unmarried woman standing! :)) tot din seria “you have to see it to believe it” – se pare ca un nedemn membru al speciei masculine a reusit in sfarsit sa atraga privirea superioara a micii shakira, care de cand e no longer listed as single e imposibil de gasit pe messenger si foarte criptica la telefon.

si de 2 zile am o mare mare mare dilema, imi doresc o chestie f mult dar este 1. foarte scumpa si 2. destul de greu de obtinut [dar nu imposibil :D]. ce sa fac? parca am citit undeva ca e mai bine sa-ti fie rau decat sa-ti para rau :))