din seria am atat de multe de spus si tu nu intelegi nimic:

pentru tine e frumos decat ce e comercial

:))

petrecerile astea de companie sunt the devil.

dupa several tequila shots [nu multe, alcoolul gets me at hello :))], rataceam prin club randomly telling people i love’em. evident, celor pe care ii cunosteam si la care eventual aveam un interes profesional direct :))

also, spre sfarsit [adica de dimineata cand ne aprindeau aia luminile in ochi si eu eram atat de, cum sa zic, cocktail-hydrated incat incepusem sa vorbesc in cuvinte aiurea lipite intre ele ca aici, ceea ce chiar si mie mi se pare deplasat:))] mi-a fost adus la cunostinta again ca toata lumea citeste blogul meu :p. in toata lumea incluzand persoane care sunt way cooler & better writers. la auzul acestei vesti groaznice, intr-un acces de pudoare [metaforic vorbind, i was fully dressed!] am incercat sa ma ascund in spatele lui mr fry, ceea ce nu mi-a reusit coz he’s too skinny now.

acum am ajuns intr-un final glorios la birou, din nou as vrea sa-mi exprim recunostinta ca am 2 espressoare within 30 seconds reach. programul va continua dupa cateva supradoze de cofeina :))

eu am memorie foarte scurta si tin minte putine lucruri. nu-mi prea aduc aminte nici ce mi s-a spus, nici ce am spus [mai bine! :)], dar imi aduc aminte foarte clar si foarte puternic cum m-am simtit in anumite momente – cateodata secunde – din viata mea. si nici nu vreau sa uit exact senzatiile alea pentru ca sansele sunt sa nu le mai intalnesc niciodata – si mi-ar parea rau daca as uita cum a fost.

memories of choice, amintirile de care ai grija sa nu le pierzi, as opposed to alte amintiri carora le tot dai delete, delete cand se intorc, pana cand nu mai ramane nimic din ele.

memories of choice intotdeauna se intorc iarna :)

aproape toate amintirile mele legate the the mauve ex, the one that shall not be named, sunt cumva in zapada [in afara de aia cand am fost la mare cu el si m-am ars pe nas si am facut insolatie dar aia e din alta categorie, the stupid series]. si cea mai puternica amintire cu el, si singura pentru ca pe restul i’ve worked hard to erase, este undeva intr-o noapte de iarna intr-un parc din sibiu, pe la inceputul celor 3 ani de chinuri care m-au determinat sa devin the wonder woman i am today :)). deci eram in parc, si era zapada, dar nu ningea. era vreme senina si frig de-ala de cristal, scartaia zapada sub bocanci si eu eram ingrozitor de inghetata dar evident ca nu-mi pasa avand in vedere ca ma aflam cu marele-blond-cu-o-putere-absolut-magnetica-asupra-amaratei-de-mine. anywayz ne plimbam cumva prin parc, aveam o directie, am uitat incotro ne duceam dar mergeam asa incet si ne mai opream. at some point ne-am oprit & kissed si dupa aia s-a uitat la mine cu o privire combinata de drag si bucurie, nu stiu cum sa spun, ca un copil care desface cel mai frumos cadou de craciun posibil. [mai tarziu, cand deja nu se mai uita la mine asa de foarte mult timp, i-am mai vazut privirea asta fericire maxima si entuziasta - cand desfacea un laptop stricat ca sa vada ce are. da :)) lesson learned, never date programatori si/sau blonzi again].

deci s-a uitat asa la mine, scurt si intens, ca atunci cand ti-ai luat un shake bun si sorbi prima oara din el cu o satisfactie perfecta, si dupa aia m-a luat de mana si a zis hai, si am plecat foarte hotarati desi habar nu aveam unde mergeam. si eu am simtit ca plecam impreuna sa cucerim lumea. in mod evident nu am cucerit nimic, nici macar nu am incercat. dar niciodata, never ever nu m-am mai simtit atat de puternica.

fast-forward in alt an, in alt oras, intr-o semirelatie care n-ar fi trebuit sa se intample niciodata si de-aia we all pretend it never happened si e foarte bine asa. era tot iarna, dar urata, pentru ca iarna murdara de amiaza din bucuresti n-o sa semene niciodata cu noptile inghetate ca din filme din sibiu. era frig si gri si urat si trebuia sa vina un tramvai. mi-a luat o ciocolata, and then there was the first kiss. [da, stiu, the things i'd do for chocolate! :))] si atunci fiecare celula din corpul meu a intrat separat in vertij, creierul mi-a cazut in stomac si in interior m-am prabusit ca omul de nisip din spiderman si mi-a fost foarte, foarte greu sa ma mai tin pe bietele mele picioare exterioare ca sa ajung inapoi la birou.

nu-mi mai aduc aminte foarte mult din ce s-a intamplat in rest in toate lunile alea – cantitati aberante de ciocolata si nopti intregi vorbind cu luf despre toate problemele noastre sentimentale cu altii :)) – dar nu cred ca o sa uit vreodata senzatia aia ca mi s-a facut foarte foarte rau, dar cumva foarte foarte bine.

si reactionez foarte puternic si la afurisitul ala de ceai ronnefeldt. de fiecare data cand vad marca asta la supermarket imi vine sa plang pentru ca-mi aduc aminte cat de rau mi-a putut fi anul trecut fara luf. literally :). cand eram singura m-am imbolnavit, cred ca era o forma de gripa sau o raceala foarte puternica, anywayz stateam in pat murdara si transpirata pentru ca nu ma puteam ridica decat tinandu-ma de pereti, singura si vai de capul meu.

si luf care la momentul ala nu avea nici o obligatie fata de mine [eu fiind ticaloasa care il parasise for no reason, adica for a reason i'm ashamed to admit] a venit cam la o ora dupa ce a aflat ca sunt bolnava, si mi-a adus tot felul de sick people goodies printre care si o punguta de ronnefeldt rooibos. i love rooibos :). mi-a facut ceai si a stat cu mine, si eu zaceam in pat si simteam cum se tese in jurul meu o paturica foarte calda si comfy, si pana la urma am adormit si m-am facut bine. pentru ca asa este when you’re around luf, parca ai fi intr-o paturica foarte calda si comfy fara absolut nici o gaura, in care e imposibil sa te traga curentul sau sa-ti fie altcumva decat safe si bine.

sau poate asa te simti cand te iubeste cineva, dunno, habar n-aveam. eu sunt o fiinta foarte obositoare, obsesiva si demanding, si e greu sa ma acoperi cu o paturica deoarece sunt si foarte mare in acelasi timp :)). e o surpriza nesfarsita pentru mine aceasta relatie care nu seamana cu nimic – nu reusesc sa ma cert cu e desi am incercat, nu reusesc sa fiu geloasa, nu reusesc sa ma supar pentru mai mult de 10 minute sau pana la primul telefon pe care mi-l da, nu reusesc mai nimic din ceea ce am executat cu brio in toate celelalte cazuri. si imi dau seama uneori cu mirare ca, in ciuda tuturor acestor lucruri si fara furtuni si fara zapaceli si fara nopti de plansete sau insomnii, cumva in mine se muta acum rocks, not just dust & pebbles.

poate pentru ca acum sunt batrana and i’m a mountain si all the dust was blown away years before, si poate ca asa si trebuia.

si tot ce se intampla acum e mult mai incet si tacut, dar mult mai puternic, and if anything breaks now it won’t heal so easily.

dar cand este iarna si dimineata foarte foarte devreme si cainii alearga prin zapada in curte si ma trezesc fara sa sune ceasul langa morocanosul asta ciufulit care din fericire nu e nici blond si nici programator, and i’m so happy – sa speram ca it’s not breakable. altfel toate posturile astea sentimentale vor fi foarte penibile :))

so, am primit o lista de posibile nume de sponsorizat pentru concerte in ro in 2008.

cum va suna “mega brand supercunoscut prezinta: HOLY FUCK!” ? =))))

sau: as i lie here dying la sala polivalenta, adus de acelasi mega brand :))) [concurenta ar trebui sa cumpere bilete sa le dea la promotie, in cazul asta :)))]

mai amuzant este ca expeditorul mentioneaza in mail ca il avea si pe lenny kravitz pe lista, dar emagic au fost mai rapizi! :))) vai, ticalosii, cum i-au furat ei deal-ul! :))))