cateodata imi place foarte mult blogul andressei. adica e un blog pe care il citesc intotdeauna cu drag, dar cateodata imi place chiar mult de tot pentru ca mi se pare ca suna exact ca mine acum cinci ani :)). in special posturile ei despre dragoste si alti pitici pe creier. in seara asta am citit asta, mai precis punctul al treilea. mai exact fraza aceasta: ma regasesc de cand ma stiu in starea de iubire neimpartasita.

:) eu cred ca noua femeilor nebune, care suntem o categorie speciala si irezistibila pe care barbatii o adora but it scares the shit outta them, ne place sa fim in starea de iubire neimpartasita. starea de iubire neimpartasita iti da tot felul de ups and downs si momente de perfect bliss si momente de veryverylow cand crezi ca o sa mori, si niciodata nu simti ca traiesti atat de intens ca atunci cand crezi ca o sa mori. si, sad but true, niciodata o iubire normala, fericita si la casa ei nu iti va da sentimentul ala exploziv de dragoste pe care ti-l da o iubire neimpartasita. iubirile neimpartasite sunt foarte bune, te inspira si te fac sa scrii sau sa desenezi sau ce-stii-tu-sa-faci chestii foarte frumoase. iubirile neimpartasite te fac sa te doara burta in mod creativ si sa te apuci de fumat in timp ce te uiti la luna pe balcon, sau sa faci chestii nebunesti gen urcat in tren pentru o calatorie de 7 ore, doar ca sa fii 3 ore in acelasi oras cu el [daca era impartasita, venea el 3 ore la tine, ca de-aia e barbat :p]

eu dac-as fi in locul andressei m-as bucura acum cat pot de iubirile neimpartasite. sau ma rog, mai bine zis as suferi si as scrie cat mai pot :)). pentru ca peste 2-3-5 ani o sa intalnesti pe cineva, si nici n-o sa iti dai seama cum se materializeaza mai exact iubirea impartasita pentru ca asta nu te loveste niciodata in cap like a crush, si o sa te trezesti cu cineva la care cand te gandesti, ai o senzatie asa de warm and fuzzy, nu de hot and fiery, si cand o sa plece din oras trei zile o sa suferi ca un catel trist si flamand, dar fara sa disperi ca nebuna, si cand o sa-l intrebi cat te iubeste el o sa zica invariabil “sase. din saptezeci si noua” si tu oricum nici n-o sa auzi ce raspunde pentru ca si-asa il intrebai doar ca sa te afli-n treaba, si cand o sa incerci sa ii spui ceva romantic o sa iti rada in nas si, in loc sa te simti penibil, o sa te-apuce si pe tine rasul, si cand o sa adoarma seara in loc sa te ia in brate o sa se intoarca pe partea cealalta, pentru ca indiferent cum ar fi orientat patul nu poate sa doarma decat cu spatele la tine, si atunci o sa il iei tu in brate, ce naiba sa faci. si at the end of the day totul o sa fie foarte linistit si cosy, si tu o sa te gandesti offf, ce viata plicticoasa am acum, dar de fapt e iubirea impartasita asa ca toata lumea e fericita si ok. partea proasta e ca n-o sa mai scrii asa bine :)))