foarte tare: muzletter. te inscrii si primesti o melodie pe zi. cool :D

on 2nd thought, i hate this theme :p

imi este o lene ingrozitoare. totusi, as vrea sa scriu, inainte sa uit, ca sambata seara am fost la un concurs de fitness [ca spectator, evident :))] unde in pauze canta senzationala formatie akcent.

well, in caz ca nu stiati, astia au si variante in engleza la melodii. una din variante suna cam asa: lalala lalala, ceva romantic, nu mai tin minte si din pacate nici nu stiu cum se numeste piesa, tralala like a shining star / but i’d rather do you in the back seat of my car. personal gasesc cel putin neinspirat versul, ca sa nu zic dezgustator, dar ma rog, nu mai am 15 ani, ca 90% din fanele akcent, presupun.

am gasit foarte multe bloguri interesante lately, dar mi-e lene sa le adaug in lista mea, asa ca shame on me, citesc direct din blogroll-urile altora. cand o sa am timp si rabdare o sa le pun pe toate in del.icio.us si scot linkurile din pagina. da’ nu acum… alta data :))

am schimbat skinul. m-am plictisit de ala. i’m not in love with this one either but change is good.

it’s his turn to swallow :))

i’m drooling over half the things here.

si cand o sa am a very fancy home, vreau sa am si asta si asta, nu conteaza cat costa, i’ll marry rich. [or die trying :))]

in alta ordine de idei, nu se poate incheia un post despre pretty things fara sa amintim ca in sase minute se termina ziua lui nihasa. care, stim cu totii, e adorabil :D

in lipsa de altceva mai bun de facut, altruista si infometata de mine, am plecat din proprie initiativa dupa covrigi. adica plimbare de 3 minute dus, 3 minute intors. ca urmare, mi-au degerat urechile, inca imi mai e frica sa nu-mi cada. si arat ca o maimuta rosie.

de fiecare data cand mor de frig, ma gandesc bine, daca eu fac asa urat, amaratii aia care au cucerit polul sud ce sa mai spuna? cand eram mica m-a marcat o poveste, sadly la memoria mea nula s-ar putea sa incurc detaliile, dar era vorba de exploratorul scott, care a organizat aceasta mare expeditie ca sa ajunga la pol, a trecut prin nenumarate, unuia din coechipierii lui i-au degerat degetele de la picioare si i-au cazut [asta mi se pare groaznic! de unde si obsesia mea ca or sa-mi cada urechile] – si dupa toate astea, cand ajunsese acolo, deja trecuse amundsen si infipsese un steag.

disclaimer: am citit acum o mie de ani chestia asta, asa ca s-ar putea sa fie half fantasy in my head. pentru cine are timp si rabdare, un site foarte interesant e south-pole.com.

oricum, lucrul important e ca so far n-am murit de frig, dar nici de foame :)))