Imagoo :: Marci Vizionare – o delicatesa editoriala proaspat oferita de gav-balkanski

to find & own :). se poate comanda online la rospotline, dar eu am o problema cu comenzile online :))
ma distreaza ca sub titlul “marci vizionare” e si un capitol despre dacia :)

m-am imbolnavit. a doua oara anul asta, incep sa seman cu stim-noi-cine, he-whose-name-shall-not-be-mentioned ca altfel ne asteapta 7 ani de ghinion. nu pot sa respir, ma doare capul, sunt ametita de parca am fost la bere 3 zile – which is not true – si am niste ochi rosii, injectati si inspaimantatori de se sperie lumea de mine pe strada. farmacista mi-a aruncat o privire plina de mila, curierul care a venit de dimineata parea extrem de nerabdator sa plece. god.

si ma calca pe nervi aproape orice conversatie fara sens. cuvinte in plus, waste of time. as vrea sa fi stat acasa azi… dar nu s-a putut. ma rog, in vreme ce eu ma alimentez consistent cu lamai si nurofen, in lume se intampla lucruri, maine se lanseaza cowparade in bucuresti, incepe si targul de carte la tnb, exista asexuali [yeah, trist].

luf a fost la mare azi-noapte, s-a intors si doarme fericit. ora 11 si totul e bine…

you broke my heart and i hate you.
take 1, take 2.

vineri seara am vazut o anume masina si mi s-a facut rau brusc. sambata seara mi-a sunat telefonul si mi s-a facut rau brusc. ce ti-e si cu problemele astea de stomac, i wonder if they ever go away.

de fapt nu asta vroiam sa spun. inspirational: nikewomen.com

am fost la iarba verde. imi place expresia asta, bineinteles ca iarba e verde, daca n-ar fi verde nu ne-am duce, ce haz ar avea sa mergem la iarba galbena sau, doamne-fereste, rosie. in fine, ieri am stat toata dupa-amiaza pe malul unui lac, sub niste salcii sau ceva asemanator care fosneau intr-un mod extrem de placut. am facut gratar, ca romanu’, deh [f bun, f bun! jeff, jedi gratar master], din cate am inteles s-au mai jucat pe acolo carti si alte chestii care nu ma intereseaza. eu am dormit pe patura vreo 3 ore, dupa o noapte in care nu inchisesem un ochi. n-am avut intentia sa ma culc, dar stateam cu steff pe patura si ea imi pove ceva frumos de concediul de anul trecut… de italia… de paste… de ploaie… de apuseni… de mare… si la un moment dat am inceput asa sa visez chestiile astea. foaaarte dragutz. cu aceasta ocazie mi-am ars umarul stang, e un inceput bun de bronz pe anul asta.

la intoarcere ne-am oprit la inca un uber-shake de drumul taberei si flaviu a zis ca sunt vitezomana. mai precis a zis �nu mi-as fi inchipuit niciodata ca esti asa vitezomana� :p. quelle idee! nu sunt vitezomana, circul adaptat la conditiile de trafic, da? am vrut numai sa-i arat ca pot sa-l intrec, hi hi.

… si din cauza lui, cobe, cu 5 minute inainte sa ajung acasa am luat prima mea amenda radar ever. oameni rai, foarte rai. nici macar nu mergeam asa tare.

am fost. am baut din nou ness cam prea dulce, am vazut the city, luminile, toate figurile colorate la solar si dezbracate in decolteuri aberante si fuste atat de scurte ca parca nici n-ar fi, am auzit motoarele si masinile de fitze care intorc exact in mijlocul bulevardului, am vorbit despre… despre ce? masini, cadouri si ce-ar putea luf face ca sa castige bani stand degeaba [daaa:))]. cand ne-am asezat sub umbrela aia imensa cu coca-cola, era noapte si agitatie si sambata inca nu se terminase. cand am plecat, era duminica dimineata, mergeau semafoarele, luna mai era numai o pata semitransparenta pe un cer clar-albastru, aparuse un soare deosebit de happy si vioi, u know, soarele ala de duminica, ala care spune â€?hello, beautiful day aheadâ€?, nu ala de luni-vineri care zice â€?hello, uita-te bine acum la mine, ca te-asteapta 10 ore de birou si nu stiu cand ne mai vedemâ€?.

orice s-ar spune, e frumoasa tare dimineata. e frumos ca e aer curat si tare si poti sa-l respiri cu toti plamanii ca la munte, nu e nici o masina pe strada, poate cate-un autobuz gol, dar e asa liniste, nu e nici urma de politist, dar nici nu-mi prea vine sa apas pe acceleratie, poate pentru ca n-am cui sa i-o iau inainte. alunec absolut legal pe banda mea pustie, cu blur – the universal. dac-as avea numai background-ul de la melodia asta, numai partea aceea de la inceput sa se repete forever, fara voce, as fi one happy woman timp de 10 minute, cat fac pana la lucru, in fiecare dimineata :)