just the other side of intimacy

fabrica de jucarii

27

December 12th, 2012 by boo

in mod exceptional, in noaptea aceea locuiam impreuna pe cea mai frumoasa strada din oras.

printr-o neobisnuita aliniere a planetelor se intampla asta, deoarece saturn intrase in zodia mea si incepuse sa puna lucrurile in ordine.

in acest sens, facuse in asa fel incat tu ma iubeai foarte tare.

niciodata nu ti se parea ca vorbesc prea mult, gatesc prea prost, te sun prea des si ma trezesc prea devreme.
nu te enervai cand eu ma plimbam cu orele prin casa, pentru ca nu pot sa gandesc stand jos
si nici cand umpleam toata baia de apa dupa un amarat de dus.
iti placea sa citim wikipedia impreuna si sa negociem destinatii de vacanta si nume de copii.
suportai chiar sa asculti uneori poezie (desi erai perfect capabil sa repari prize stricate).
si cand taceam nu ne plictiseam niciodata
pentru ca, habar n-aveau ei, de fapt nu taceam.

in mod exceptional si printr-o puternica aliniere a planetelor, intamplata doar o data la 27 de ani, in acea noapte asa stateau lucrurile in cea-mai-calda-casa de pe cea-mai-frumoasa-strada din cel-mai-inzapezit-oras unde noi terminaseram cuvintele.

si asa au stat pana cand s-a oprit ninsoarea.

eh, imi gasesc eu ceva de facut pentru inca 27 de ani.

Filed under Uncategorized having No Comments »

fifty shades of love

September 16th, 2012 by boo

ma aflu alintat cuibarita in cel mai cald si dulce loc din tot orasul, unde beau ceai negru cu chili si ma gandesc ca vine toamna, unde ascult in background voci prietenoase, miroase a mic dejun si eu rasfoiesc blogul ca pe-o carte veche.

mi-a spus o fata frumoasa azi ca ma citeste de 7 ani – de cand ea avea 17 adica, doamne, ce-o intelege mintea unei adolescente din toate impletiturile de nori din capul meu, nici macar mie nu mi-e clar nimic in viata asta, ma plimb de colo-colo infasurata in neclaritati si intrebari si dileme si trec pe langa mine ca si cand n-ar fi lucrurile adevarate si palpabile, n-am avut niciodata nevoie de ele dar oare n-o sa am vreodata? n-o sa ma trezesc intr-o buna zi ca vreau sa mi se certifice undeva printr-o hartie oficiala ca totul e cum trebuie sa fie si ca sunt fericita, ca daca da atunci naiba m-a luat… si rasfoindu-ma pe mine insami ma gandesc ca intotdeauna la subiectul meu preferat, tema care-mi canta in minte constant pe diverse ritmuri, electrojazz si vals si slow, hardcore rock si salsa si drum’n'base si altele pe care nu le pot numi, dar le stiu eu… si fiecare din ele e another shade.

da, internetule prietenul meu atat de bun ascultator, ma gandesc comme d’habitude la dragoste si la multiplele moduri in care ea se manifesta si in care o primim si o interpretam, aplicate desigur la cazul meu particular si borcanul de caldura blonda de zahar in care m-am scufundat de ceva timp. aceasta substanta densa si invaluitoare, calda si linistita in care adorm invelita ca intr-un cocon moale, aceasta substanta necunoscuta cu miros de guma turbo si consistenta de miere de salcam, aceasta substanta potential otravitoare pe care o absorb cu toate simturile cu care m-a inzestrat natura si nu stiu unde se duce, ca de saturat nu ma satura niciodata, it just creates more demand cum ar spune unul din ppt-urile alea pe care in sfarsit am invatat sa le aliniez ca lumea. aceasta substanta a carei amintire ramane in piele si in varfurile degetelor si sub pleoape si in gustul cafelei, in cosul de cumparaturi in care mereu sunt struguri si in felul in care imi sta parul si in gandurile cu care ma trezesc in fiecare zi, da doamne sa ramana fix ganduri din categoria asta forever and ever indiferent de unde vin si de cine ar depinde, nu-mi mai doresc niciodata altceva.

si lasandu-ma eu sa ma scufund in aceasta masa indefinita de bine, incet miscatoare ca un uragan foarte lent, undeva departe ma intreb totusi ce ma fac daca ma inec, la urma urmei, te poti pierde atat de usor in necunoscut, mai ales cand niciodata n-ai stiut sa inoti prea bine. e ca la droguri insa, ori ca la ciocolata, tot ce se-ntampla – in capul meu, din nou, stiu, da, taci tu acum voce a ratiunii daca nu vrei sa te amutesc pe veci – e prea asaaa, cumva ca sa te mai poti teme de un inec aproape sigur. macar dupa aia pot sa spun si eu precum lufthansa, am visat am zburat am trait, voi doar-pe-jumatate-fericitilor care v-ati petrecut toata viata cu picioarele bine infipte in pamant solid. amen :)).

Filed under Uncategorized having 4 Comments »

cum am petrecut mijlocul saptamanii

August 20th, 2012 by boo

am vazut odata un film, o comedie dragutza cu niste oameni care decisesera ca martea nu vor lucra niciodata. martea era “their day”, nu a work day.

cam asa a fost miercurea trecuta pentru mine, cu putin ajutor de la biserica ortodoxa si statul roman :)).

15 august, zi de leneveala si rasfat. in care dupa o noapte petrecuta la – i kid you not, dear internet – tenis! [deoarece finally sportiva feroce din mine a inceput sa iasa la iveala :)))] a venit a very very lazy light brunch. gatit chiar de – i kid you not, dear internet – mine! [deoarece, vorba shakirei, "i found a reason to shave my legs every single morning" :)))]

ma rog, suficient cu lauda de sine mai ales atunci cand chiar nu e cazul. pentru ca dupa a light brunch ce poate sa fie mai potrivit decat o cina de-aia regala, de mega rasfat, sub un nuc, pe patura, cu muzica buna si multi, multi oameni foarte misto si prietenosi? desigur, este vorba despre primul good food barbeque party, si sincer daca stie cineva sa faca un bbq party, fetele astea stiu! [in paranteza fie zis, eu de cand eram mica imi doresc a picnic wedding, daca ma marit vreodata stiu si unde si stiu si cine se va ocupa de aspectele organizatorice. in concluzie sunt pregatita pentru marele moment :)))]

so, miercuri seara am avut:
- foarte, foarte multa mancare ffff buna gatita de fetele senzationale de la GF, pe care le-am urmarit toata ziua pe fb facand teasing la deserturi. eu am dat gata cred jumatate din salate si crema de ardei cu nuci [YUM!], cu niste garnituri excelente de hamburgeri roz de curcan de la penes si sosuri heinz, inclusiv unul bio :D
- o serie de deserturi senzationale cu ciocolata, caramel, fructe… ahh tot ce ti-ai putea dori. tort, tarte, cookies, crumble <3! tot eu [spuse ea coplesita de rusine] am mancat cate 2 portii din fiecare. si dumnezeu stie ca numai susmentionata rusine m-a oprit de la a treia :))
- un rose foarte bun
- o companie mi nu na ta

overall exact atmosfera pe care as vrea sa fiu in stare si eu s-o creez la o adunare relaxata in jurul a ceva bun – motiv pentru care mi-am propus sa citesc cate 2 pagini de good food in fiecare seara inainte sa adorm, tre’ sa se lipeasca ceva, am citit eu ca asa a invatat si neagu djuvara franceza :))).

acestea fiind zise, multumesc pentru invitatie >:D< , data viitoare promit sa mananc mai putin :)), chiar m-ati convins sa mai ating si eu cratita :D [ca dovada, intre timp am mai facut o omleta, daca vreti sa stiti :)))] si... <3. pana la urma e o treaba faina bucataria asta, daca o faci cu cine trebuie :)))).

PS: photo credits – the lovely cookie @ easypeasy.ro. cateodata ma intreb daca pozeaza mai bine decat gateste sau invers :))). si pentru ca eu sunt complet incapabila, se pare, sa micsorez macar niste imagini in photobucket, mergeti aici ca sa vedeti setul complet de imagini delicioase-de-ti-lasa-gura-apa si aici ca sa cititi adevarata poveste despre cum s-a desfasurat toata treaba si adevaratele motive pentru care toti o adoram pe maziiiiii :))

Filed under Uncategorized having 1 Comment »

scrisori secrete pentru eroi imaginari. sau invers.

July 4th, 2012 by boo

e-lu-cu-brezi, imi spui incetisor.

si fiecare silaba pufoasa se rostogoleste din varful degetelor pe piele, cu duiosie, grija si intelegere.

o falsa intelegere, stiu clar, dar o sa ma gandesc la asta maine, nu acum :)

e-lu-cu-brez, e fermecator, nu-i asa? un cuvant atat de complicat pentru niste stari atat de simple.

nu trebuie decat sa ma urmezi. inchide ochii, lascia ogni speranza.

hai sa tacem amandoi si sa asteptam sa ne intalnim.

nu stiu unde si cand, dar sigur o sa se intample. poate intr-o melodie sau un vers sau o poza sau o amintire, vei rade, dar e posibil sa ne intalnim chiar si in viitor, odata si-odata o sa ne trezim fix in acelasi punct, unde tot ce-ti spun eu iti va fi clar si tot ce-mi spui tu imi va fi clar.

si abia ala va fi, asa cum am spune in viata noastra diurna, un challenge :)

Filed under Uncategorized having No Comments »

cred ca o sa ma topesc de dorul tau

June 28th, 2012 by boo

nisipul inca mai era caldut, la pranz fusese atat de fierbinte incat simteam ca mergem pe jar, apa calda, calda si lucioasa ca oglinda, o fetita cu breton si rochie neagra cu bretele facea baloane imense de sapun, stateam pe prosop ingropata aproape in nisip, in momentul ala in care ziua se termina, soarele ti-a intrat in piele si ti se pare ca ai devenit una cu plaja, cand toate vocile din jur se aud in surdina si razele stinse te invelesc dragastos, cand iti dai seama ca n-o sa-ti mai descurci probabil niciodata parul sarat dar ce-are a face, nu e ca si cand mai e nevoie sa scapi de nisipul din el pentru ca nu mai pleci, ramai aici, cu fruntea rezemata de ultima pagina din cartea de dragoste si revolta in care te-ai scufundat incetul cu incetul pana te-ai transformat in eroina lui isabel cu fuste largi si margele colorate, tati? – da, ratusca! – mi-e foame! – e-n regula! rade tatal si fetita ii raspunde indignata de ce e-n regula, ca mie mi-e asaaa de foame, asa de tare foame incat… si nu reuseste sa gaseasca o comparatie suficient de elocventa asa ca mai face un balon, cel mai mare si mai nervos, puiul de lup care s-a ascuns toata ziua sub un sezlong se joaca acum cu valurile si lasa urme ude in nisip, incet incet fetele se invelesc in esarfele lor usoare care tin loc de rochie de seara si pleaca in grupuri mici si lenese, la cherhana toata lumea e galagioasa si flamanda, nu mai conteaza la ce masa te asezi pentru ca toti sunt prieteni in jurul calcanului si-al scrumbiei si mai abitir mai tarziu, in jurul barurilor indie de pe plaja, unde pe masura ce timpul trece si paharele se golesc muzica e mai buna si distanta de confort mai mica, esti o aparitie superba in verde, desigur, o zana de absint rotunda, eu am stiut intotdeauna dar muritorii simpli realizeaza asta doar pe plaja sub luna, trec altfel noptile astea muzicale intre o zi fierbinte si o dimineata racoaroasa cu valuri mai spumoase decat sampania, am vazut atatea rasarituri pe plaja asta incat… si sfarsitul frazei se pierde din nou intre nisip si apa, poate asa e aici, nu mai conteaza deloc sfarsiturile, doar inceputurile, franturile de cuvinte, intentiile puse-n fapt doar in privire, rasariturile pe care n-am mai ajuns sa le vedem si de care inca nu ne-am rupt.

si incredibil, exista totusi momente in care – impotriva vointei mele si a oricarui principiu de decenta – tudor chirila nu e doar suportabil, ci de-a dreptul necesar.

Filed under Uncategorized having No Comments »

« Previous Entries