pe urma ne vedeam din ce in ce mai rar.
eu stateam la o margine a lumii
sau mai degraba intr-un colt izolat
chinuindu-ma foarte tare sa-mi adun cioburile si sa le aranjez intr-un mod cat de cat estetic, sau macar social acceptabil.
tu – habar nu am unde erai sau ce faceai tu
desi as minti daca as spune ca nu ma intrebam asta o data la cinci secunde.
in spatiul de patru secunde ramas, ma intrebam doar “de ce”.
decedecedecedecedece,
de parca as avea in cap un pitic enervant care nu e niciodata multumit cu explicatiile mele
si ma aduce la exasperare pana ii spun de-aia! du-te si joaca-te in alta parte, ti-am spus tot ce stiu, pentru prima oara imaginatia mea este incapabila sa fabrice un raspuns care sa ne permita sa dormim noaptea.
deoarece intr-adevar piticul meu si cu mine nu prea dormim, ne petrecem mult timp inventand solutii, facand planuri si mancand ciocolata
desi stim foarte bine amandoi ca nici una din variantele astea nu functioneaza, sau cel putin nu functioneaza in sensul in care am vrea
o sa aducem un pitic extern specialist sa ne asiste, poate asa o sa invatam si noi ceva constructiv
intre timp fumam, ascultam muzica si din cand in cand ii mai dau un ghiont piticului, cand nimeresc cate o piesa care stiu sigur ca ti-ar fi placut
in aroganta mea sunt convinsa, stiu sigur ca piesa aia ti-ar fi placut – desi nu sunt in stare sa raspund nici macar la intrebari mult mai simple, cum ar fi “de ce”
eh, n-ar trebui sa ne facem griji prea mari, viata merge inainte chiar si in deruta asta maxima in care plutesc deocamdata.
cand piticul devine insuportabil, noaptea ii fac prajituri
si ziua il alerg pana cand nu-si mai simte picioarele
si daca mai mai enerveaza mult, o sa-l trimit in lume cu avionul ca pe fratele lui din amelie
(ce, doar ala sa aiba un destin fabulos?)
si o sa il fac uitat prin siberia, asta planuiesc :)
pana atunci, partea proasta e ca tot cere zahar
si cu cat te uitam mai mult, cu atat eu ma ingras mai rau.
daaaa, absolut nepoetic :)

:D:D:D:D
so so glücklich! (cf google translate :)))

m-am razgandit, nu scapi tu asa usor, trebuie sa retii mult mai multe lucruri din ziua de azi, si o sa le scrii de o suta de ori pe tabla cu creta sa-ti intre in capu’ ala sec.

1 – escapismul is bad, very bad, suna foarte poetic, da’ nu e bun, ia infige-ti tu tocurile alea michael kors inapoi in asfalt si mai scuteste-ne de dependente de-astea nocive care te tin suspendata in absolut cu lunile.

totusi, deoarece pana si eu stiu ca viata fara vicii e pustiu, o sa iti permit de-acum incolo doze mici de escapism (ha! ce cuvant frumos) – dar de calitate, you know, ca atunci cand ai evoluat de la milka si kinder bueno (droguri indoielnice) la dark 85%, preferably french (droguri inaltatoare :))).

in acest sens, te rog sa iti eliberezi undeva un sertar. unul singur. stii, ca ala cu rezerva de ciocolata, unul asa mediu, nici prea mare nici prea mic, sa-l umpli cu idei copilaresti, cu gesturi imature, cu emotii de-alea rupte din carti, cu poezie, muzica si vin de chile, cu geometrii stelare inventate, cu fluturi aurii imaginari sau orice alte maruntisuri de-astea semiliterare mai modeleaza remarcabila ta forta de autosugestie (mda, de ce sa nu admitem, asta e adevarata ta super-putere, pacat ca nu e pusa in slujba binelui, ai putea sa opresti un razboi mondial cu ea).

dar atentie cu sertaru’ ala, don’t overdose, nu-l umple pana da pe-afara ca stim cu totii ce se intampla. si nu e corect sa obligi tot timpul pe cineva sa stranga dupa tine, chiar daca stii ca intotdeauna o sa stranga, that’s how love and friendship work.

2 – you truly are as desirable as the perfect steak (adica precum friptura de vita de la simbio :D). daca nu-ti intra in cap de la sine, te voi obliga sa porti un tricou imprimat cu sloganul asta (si in fata si in spate, ca sa nu scape nimanui) in fiiiiecare zi, de dimineata pana seara. da, la birou. (reminder: aseara ti-ai acuzat seful ca te tine special peste program ca sa te impiedice sa te mariti si ca o sa aiba pe constiinta rezerva ta de ovule expirate. chiar crezi ca tricoul ala e cea mai jenanta chestie care ti se poate intampla? :))))))

3 – orice se intampla in grey’s anatomy se poate intampla la fel de bine si in realitate. no doubt about it.

in concluzie, daca esti cuminte si nu mai invoci bad karma, promit ca te duc iar la paris (cat de repede imi vor permite micile mele economii :)))… sau poate chiar la capatul lumii. pai daca nu eu, atunci cine? :))))

love,
your positive self

“you make me sound very desirable.”
“you are very desirable. as desirable as the perfect steak. juicy :))”